Autobusul spre Fatehpur Sikri
Azi e închis la Taj Mahal aşa că vom pleca spre Fatehpur Sikri, capitala fastuoasă construită Akbar, însă înainte de toate vrem să ne facem rezervări pentru călătoria de mâine la Jhansi. Cu tocmelile de rigoare urcăm într-o motoricşă ce ne lasă în faţa gării unde urmează din nou tevatura cu identificarea ghişeului şi completarea formularelor ... Dar dac-ar fi fost doar atât! Stăm la coadă minute bune în faţa unui ghişeu la care nu serveşte nimeni şi când, în sfârşit, apare funcţionarul, nici pomeneală de amabilitatea din New Delhi: ne trezim cu nişte bilete din care nu pricepem mare lucru dar lăsăm explicaţiile pe mâine şi ne grăbim să ajungem la autogara din apropiere. Se pare că nu e ziua cea mai norocoasă: următorul autobus pleacă abia peste-o oră. Ne fâţâim printre maşinile ruginite până când ajutorul de şofer ne invită să urcăm într-un autobus vechi şi pătrăţos, laolaltă cu alţi turişti dar şi cu o grămadă de localnici. La un moment dat, în cadrul unei familii răsfirate se face schimb de bebeluşi şi suntem solicitaţi să-i dăm din mână-n mână până la destinaţie. Un cerşetor bate în dreptul fiecărui geam implorând după bani.
Ajutorul de şofer trece prin mulţime tăind bilete şi în scurtă vreme pornim. Până la Fatehpur Sikri sunt aproximativ 30 km şi după starea tehnică a vehicolului preconizam că-i vom face într-o oră: m-am înşelat grosolan. Pe străzile invadate de mulţime autobusul se mişcă anevoie şi în 40 de minute abia ieşim din oraş. Ce-i drept, odată scăpat la drum întins şoferul pare vitezoman însă o scurtă privire aruncată pe geam ne convinge că viteza nu ţine pasul cu huruitul motorului.