La ora 14 am mers să ridicăm mașina închiriată încă de acasă (http://www.thrifty.com/). Ni se promisese un Ford Focus sau similar și am primit o Mazda. Am revenit în camping, ne-am adunat bagajele și am pornit pe drumul 1 numit și "ring road", spre sud.
Până la cascada Seljalansfoss, obiectivul și în același timp punctul nostru terminus în această zi, aveam de parcurs 130 km.Vremea s-a stricat și o ploaie continuă ne făcea să ne simțim privilegiați în habitaclul încălzit. Asta să fie renumita vreme islandeză?
Cu lecția învățată de pe Google Earth, am găsit iute bifurcația unde trebuia să părăsim drumul 1. De altfel o parcare dotată cu panouri informative nu ne-ar fi lăsat să o ratăm. Am părăsit cu regret mașina (prea puțin ne venea să coborâm) și ambalați în goretex, ne-am dus să vedem cascada.
La această primă cascadă am remarcat ceea ce va deveni obișnuit la căderile de apă: tunetul și pulberea de stropi cu care rafalele de vânt ne învăluiau (din păcate nu numai pe noi, ci și aparatele foto). Desigur, are și Islanda cascade ca și la noi, dar la ele nu se oprește nimeni să se uite, considerându-le niște biete săritori. În insulă o cascadă serioasă presupune un anumit debit, capabil să facă o demonstrație de forță. Din acest punct de vedere Seljalansfoss era o cascadă modestă însă, ca prim obiectiv, ne-a impresionat.
Puteam campa oriunde însă vremea haină ne-a îmboldit la campingul din apropiere unde puteam beneficia de bucătărie, sală de mese și baie. Ce bine e să fie cald și să ți se usuce hainele! Când ne-am retras la corturi ceasul arăta ora 22.30 și încă era lumină.
