Ne retragem cu greu spre maşină. În Islanda ai senzaţia că eşti nemuritor: ziua e încă departe de a se termina şi alte şi alte atracţii te umplu de energie ca şi când oboseala nici nu ar exista. Ne îndreptăm spre campingul de la sediul parcului Vatnajokull, de unde pleacă traseul spre cascada Svartifoss pe care o ştiu din albumele cu fotografii din cele mai minunate locuri de pe glob.
Seara urmărim spectacolul de culoare din jurul gheţarului. Nu-mi vine să cred că dimineaţa cu ploaie şi plaja câinioasă de la Vik au făcut parte din aceeaşi zi, împreună cu canionul, gheţarul şi ultima cascadă. Diversitatea Islandei, sub toate aspectele, e de neconceput şi asta pe parcursul unei singure zile. Şi toate acestea, în ciuda şoselei, a maşinii, a campingurilor şi a panourilor informative au aerul naturii pure, neîmbâcsite.
