Am uitat de reni! Undeva, pe parcurs, am văzut o mașină oprită cam precipitat pe marginea drumului și ne-am uitat în jur să vedem ce i-a îndemnat pe oameni să oprească. Pe o pantă înierbată prinsă între șosea și grohotișul peretelui păștea o turmă de reni. Am oprit și noi și am ieșit cu aparatele foto. Abia atunci am văzut că animalele viețuiau dincolo de un gard scund din fire oțeloase și abia când am pus mâna pe el ca să-l sar mi-am dat seama că e gard electric!!!
Probabil vânturile ce trec vâjâind peste insulă creează acești nori interesanți.
Ca să nu mă apuce somnul, am trecut la volan. Șoseaua a părăsit coasta și angajându-se pe o vale, a tot urcat până pe creastă. La un moment dat asfaltul s-a terminat brusc lăsându-ne pe un drum de criblură, din fericire aproape la fel de neted ca și cel asfaltat.
