Vineri 16-03
Unde am ramas? In Zaragoza, in imprejurimile sale. Scriu dintr-un hostel din Madrid si abia reusesc sa-mi adun gindurile. Cind am aterizat noi miercuri, plecind apoi direct spre Zaragoza, prima impresie asupra capitalei a fost excelenta dar noi cunoscusem doar marginea Madridului. Acum ... sunt frint, dar voi ajunge si la aceste povesti.
Vineri am cam lalait-o dar tot am iesit in jurul Zaragozei, intr-un loc numit Galacho de Juslibol, sintagma in care galacho repezinta smircuri, mlastina, iar Juslibol satucul linga care a aparut acest "fenomen". Adica cum? Pai simplu: de prin 1927 si pina prin 1957 in urma unor revarsari succesive Ebro avea doua albii, una fiind oprita de o faleza de gresii cuartoase. In timp s-a schimbat geomorfologia locului, au ramas lagune si balti, pasari noi si-au mutat domiciliu pe aici (poate alea de revin din ce in ce mai rar in Delta Dunarii? nu stiu!)
Ei, si spaniolii, practici, au dat locului denumirea de mai sus, l-au amenajat, l-au cosmetizat, au pus pindare de pasari si indicatoare cu "interzisa gubalirea broastei testoase verzi, unica in Galacho" (de umblam tot cu ochii in pamint sa nu cumva sa calcam te asa unicat) si au obtinut un loc placut de iesit la jogging sau mountain bike.
Tura mi s-a parut un fel de iesire in Cheile Turzii, fara insa spectaculozitatea acestora, gresia de Juisbol iesind in evidenta poate doar prin intruziunile de cuartite.
Seara s-a lungit pina dimineata, dar nu insist.
Simbata, 17-03
Plecare matinala spre Madrid, cumva ne-am clatit ochii cu peisajul arid al centrului Spaniei si am vizionat in fuga Guadalajara de Spania; si de aici incepe nebunia. Pai in Marginea Madridului totul e ok, lucrurile se complica spre centru. Luam Metroul, alegem o statie apropiata de strada unde aveam hostelul si ne trezim la fel de aproape cum e Florestiul fata de Hasdeu (asta pt. clujeni, pentru restul tarii....e de mers).
Cald, rucsaci, nebunie, trecem in fuga pe linga gara Atocha, unul din locurile unde au detonat trenuri acum 3 ani, lasam balta Prado in dreapta si urcam, in fine spre hostel. Cazare rapida si....spre Camps des Naciones sa se inscrie Magda si Boby la Congresul international. Asta a fost ca si cum ai sta la Sofitel si fugi pina in Baneasa sa-ti iei manuale (nu ca am stat la Sofitel, dar pot sa-mi imaginez). Si asa s-a dus ziua de simbata, cu inscrieri si alergaturi printr-un oras foarte, foarte aglomerat. Si nu din cauza psihiatrilor sau a psihologilor.
Stau cu Magda ascultind Eels in surdina si incercind sa concepem un plan pe miine; usa se deschide brusc, desi o incuiasem, intra o babuta sfijita de 1m30, cu niste ochelari imensi, depasindu-i fata in toate directiile si ne admonesteaza sa dam TV-ul mai incet. TV-ul de doar mobila, nu functioneaza, iar laptopul, pe o scara de la 1 la 10 avea sonoru dat la 1,5. Si fuge babuta. Concluzionez ca pot deschide o discoteca cu boxele de pe un pentium 3. Ma rog, adorm nedumerit.
Duminica si luni seara
La drum prin oras, cu Prado in cap; nu ne iese decit Gradina Botanica deoarece duminica muzele sunt gratuite iar madrilenii pomanagii. Desi e devreme, muzeul nu e deschis, coada de la intrare imi reintareste convingerea si hotarirea ferma de a vizita muzee doar in tarile lumii a 3-a sau pe net.
Abandonam muzeele si ne dedicam ziua unui turneu prin Madrid; e nebunie, e capitala ce sa zic altceva. Iar tarabe cu carti, cucuri turistice si alte rechizite invadeaza trotuarul fara a stinjeni autoritatile dar nici pe pietoni.
Dupa 3 zile aici nu stiu ce sa recomand spre vizitare; sunt inconjurat de muzee si alte locuri atractioase dar si de o aglomeratie ce ma face sa ma gindesc cu groaza la lunile de sezon turistic. Iar calatoriile cu metroul imi dau fiori. E liniste intre 2 si 4 cind e pauza totala peste tot, doar chinezii ce mai tin deschis. Tot ei tin deschis dupa 10 seara, dar nu-s oameni de inteles. Ceri sa cumperi si ei te refuza; tre sa te tirguiesti cu ei, tu vorbind romana, ei chineza; ajungi la un acord prealabil intr-un final si cumperi ce crezi ca-ti trebe pt de ale gurii pe 3 zile sa nu mai fi nevoit sa revii in astfel de magazine.
Desigur ca avem si program de congres dar nu intru in amanunte; spectaculoase salile de conferinte, organizarea si lucrarile prezentate. Ramin cu Magda la un concert flamenco ce-ti smulge camasuta de pe tine chiar de stai in fotolii.
Luni- Toledo
Tura de vizitare a celebrului oras, fosta capitala a Spaniei. Pleci din gara Atocha cu trenul, intrarea in gara e la fel de complicata ca si pe aeroport, doar ca nu te pipaie atit serviciile de paza iar de ajuns ajungi in 30 de minute de mers comod si lin cu trenul.Intrare in oras
Stradelele orasului
Gara e fascinanta, in stilul ei neo-mudejar, un stil specific toledanilor imbinind elementele de arhitectura crestina cu cele ale culturii maure. Intradevar remarcabila combinatia. Cu ce sa ne incepem vizita? evident cu celebrul Circo Romano care se dovedeste o mare dezamagire: 3 pietre inconjurate de flori si arbusi si gard si li se zice parc. Atit ca e destul de in afara orasului vechi; las in urma istoria veche si ma concentrez pe cea mai recenta fugind spre zidurile orasului medieval.
Am 2 harti cu orasul si obiectivele dar nici una nu pusca nici intre ele nici cu realitatea asa ca ne lasam dusi de inspiratie pe strazile strimte, medievale, aglomerate si strabatute de masinile serviciului public de curatenie sau cele ale bastinasilor. Imaginati-va o Sighisoara mai extinsa, mai strimta si fara restrictii de circulatie. Kitch-uri turistice la tot pasul, sabii pumnale, briste, bricege, pe care vor cu ardoare sa ti le bage pe git. La figurat sper. "Da spada lui Stefan cel Mare o aveti?", ei asi, doar a lui Bravehart troneaza peste tot - stiu, ca scrie pe ea - si aia a lui Alfonso si cea a lui Carol (nu-i cunosc) asa ca plec cu mina goala din Toledo, un al doilea motiv fiind si acela ca celebrul otel l-am gasit si in Bazarul din Suceava, sub aceleasi denumiri dar la un cu totul alt pret.
Asta-i si cu Toledo, plin de obiective pe care nu le gasesti, plin de turisti, plin de masini.
Bun, hai sa dam o fuga la Segovia, ne zicem, caci daca 52 de km se fac in 30 de min, in cite min se fac 72 de km? Gresit, in 2 ore si 30 de min, ca spre Toledo e tren de viteza (de oameni cu pile) iar spre Segovia o regionala amarita de opreste in toate statiile Peco si ajunge abia miine la destinatie; dupa viteza ma gindesc ca mocanita-i tren rapid si renunt la apeductul roman.
In concluzie sunt obosit de parca asi fi urcat Materhornul ieri si ma simt de parca asi bintui prin Obor toata ziua. Recunosc ca atmosfera e mai destinsa dar... vreau la Barcelona, unde o sa si plecam miine.
Salutari mediteraniene obosite.
