Miercuri
Bun, ieri 21.03 am parasit Madridul, cu destinatia Barcelona, un drum lung obositor; cale de doua filme am tot dormit cu castile in urechi. Brusc, in apropierea Zaragozei si sub obladuirea unor lanturi muntoase inzapezite, a inceput sa ninga orizontal. Aici si viscolul e altfel: des si cu fulgi mari de nu mai vedeai nimic, insa doar pe dreapta cum mergeam noi, ca pe stinga era soare plin.
Spania nord estica: spatii vaste, unele desertice, cum ar fi sierele ce le strabate autostrada inspre Zaragoza, si nelocuite. La noi vezi cite o casa pe fiecare virfulet, aici gol, spatiu virgin. E drept ca si cind e populat.....e la greu.
Emotii noi revazind Barcelona dupa atita vreme, si nesperat; anul trecut ii ziceam Magdei ca as vrea sa vin aici in extrasezon; eh diferenta nu-i foarte mare, un pic e mai gol, dar tot plin pare orasul si plin de viata.
Nu prea pot sa-mi aleg cuvintele, scriu din holul hostelului si is o gramada in spatele meu care asteapta rindul la PC. Eu ce ma intind cu scrisul.
De cazat ne-am cazat intr-unul din cartierele asa zis rau famate, pe Paval, linga celebra Rambla: curve (romance, la cit aud ca-si baga p-bipul in gura mare), pesti, droguri, mutre ciudate. Plecam sa salutam Mediterana dar e o furtuna ce ne alunga de pe plaja fara sa fi facut traditionala de acum baie la maimuta goala.
De frig intram evident in IMAX experimentind senzatia 3D, vechea proiectie stereografica.
Te lasa mut - ochelarii mari de polarizare sunt comici, senzatia e de neexprimat in cuviinte, efectiv in cimpul de meduze (era un film despre rechini) una mi s-a lipit pe lentila dreapta, una mi-a intrat in gura - pune ghilimelele de rigoare, si eu le-am pus dar tot am stat cu gura punga pina la final.....e excelent.
Azi, soare, o zi frumoasa in care sper sa ajung in Tibidabo, un cartier opus marii in care n-am ajuns anul trecut, si poate la Montserat unde au reusit sa descopere o Madona neagra, ca si culoare a pielii, dind catalanilor crestinismul peste cap.
Va las cu urari de bine in stil Gaudi, si sa ne vedem curind.
Joi
Ziua de ieri? Am bintuit pe unde n-am mai fost, adica Tibidabo, locul cel mai la altitudine din Barcelona, experimentind mersul cu funicularul. Din piata Tibidabo te urca un tren pe cablu pina sus; nimic superspectaculos, o catedrala si un parc de distractii, in schimb privelistea e excelenta.
Ai toata Barcelona la picioare; am bifat si punctul asta din agenda nefinalizata de anul trecut. De coborit am coborit perpedes prin cartierul asta intins la poalele muntelui, se pare cel mai select din oras. Select select, dar rufe puse la uscat in geam tot aveau.
Tibidabo plus revederea cu Alex si o tura de siguranta la Fintina Magica - sa-i depistam orarul ne-au mincat totata dupamasa; ca sa ne destindem am sters-o sub directa indrumare a unui columbian expert in materie, intr-un club de salsa life; daca mai maninc din litere e doar pentru ca abia acum m-am intors.
Impresionant - dai bani sa te inghesui cind acasa e gratis - glumesc, e un spirit vioi vivace si lejer al acestei vieti nocturne a Barcelonei ce te remonteaza, te antreneaza dar spre dimineata te leapada ca pe o cirpa obosita, pina a doua zi. Cind o iei de la capat.
Pentru azi vom incerca totusi Mediterana cu degetul, apoi Fintina Magica si spre miezul noptii - dupa o sesiune de salsa - plecam spre avionul ce ne-asteapta in Madrid.
