În majoritatea cazurilor, procurarea biletelor de călătorie se referă la tren sau avion. Achiziționarea biletelor de avion se poate face direct pe siteurile companiilor aviatice. Căutarea oportunităților este o artă în sine. Pentru zborurile complicate ce necesită escale, motoarele de căutare gen eSky sau Momondo pot fi de un real folos. În această fază experiența, tenacitatea și imaginația pot salva sume frumoase, însă dacă nu avem aceste calități s-ar putea să ieșim mai bine apelând la serviciile profesioniștilor din agențiile de ticketing. Acest manual pledează pentru călătorii fără intermediari, însă acest pas constituie o excepție, derogarea neștirbind mai nimic din satisfacția finală.

Siteurile căilor feroviare nu sunt atât de actualizate și de facile ca cele ale companiilor aviatice. Pentru stabilirea prețurilor călătoriilor cu trenul e mai sigur să vă adresați agenției de voiaj CFR.

Pont: despre prețul biletelor

Puteți vâna chilipiruri pe siteurile companiilor aviatice (zile cu discount gen black friday) sau prețuri introduse greșit (sunt forumuri care anunță în timp real aceste buguri), însă va trebui să vă decideți pe loc fiindcă aceste oportunități sunt efemere.

Dacă vă programați călătoria din timp vă puteți seta o alertă de preț pe siteul Momondo, urmând să fi-ți anunțați pe email la apariția oportunităților.

O bună metodă de a economisi este să folosiți serviciile companiilor low cost. Atunci când primează interesul de a ajunge ieftin și în siguranță din punctul A în punctul B cu un mic bagaj de cabină la purtător, companiile WiZZ, Easy Jet, Blue Air sau Ryan Air pot fi o soluție. Operând intensiv aeronavele aceste companii nu își permit aparate vechi a căror întreținere le poate afecta orarul și în același timp descurajează prin tarife ridicate călătoria cu bagaje voluminoase ce ar putea întârzia procesul de îmbarcare, producând întârzieri.

Aplicație: călătorie în Portugalia.

În acest manual am descris ordinea convențională a pașilor ce trebuiesc făcuți pentru a pleca într-o călătorie, însă de cele mai multe ori desfășurarea evenimentelor nu respectă teoria, cum s-a întâmplat și în acest caz. Deoarece la companiile low cost nu se pot face rezervări, pentru a fi siguri că vom zbura la prețurile găsite am achiziționat biletele pe loc, urmând să concepem ulterior planul de călătorie.

Rezervare versus spontaneitate

În capitolul 2 am mai discutat despre spontaneitate. Dacă în planul făurit până acum, singurele repere fixe sunt zborurile, adăugarea rezervărilor la hotel are efectul unor cuie care odată bătute rigidizează schema. Fără rezervări, situația e volatilă. Cu rezervări se poate transforma într-un bolovan. Cei cărora le place aventura și incertitudinile vor prefera varianta volatilă. Cei mai puțin cutezători, iubitori de certitudini, vor prefera bolovanul. Mai există și varianta de mijloc ce se potrivește în majoritatea cazurilor, fiind o soluție de compromis. Sfatul meu este de a rezerva prima noapte de cazare și toate celelalte nopți în care cerințele crescute (Revelion, sărbători locale) pot creea probleme privind găsirea unei camere libere (sau ieftine), restul urmând să le rezervați în cursul călătoriei.

Când am călătorit prima oară în India, nu am făcut nici o rezervare. Avionul a aterizat pe aeroportul din New Delhi cu puțin după miezul nopții și după ce am completat formularele de imigrare și ne-am recuperat rucsacurile am fost puși în neplăcuta situație de a nu ști încotro s-o luăm. Am fi luat un TAXI, dar habar n-aveam unde să-i spunem șoferului să ne ducă și mai mult, fiind avizați despre micile afaceri dintre acești șoferi și hotelieri, nici nu vroiam să ne lăsăm pe mâna lor. Răsfoind ghidul de călătorie am ales hotelul Metropolis, am plătit o cursă la unul din ghișeele de TAXI PREPAID și ne-am urcat într-o mașină. Dar iată cum am relatat acest episod în cartea „Călătorii în India”:

„Şoferul începe un dialog protocolar: de unde suntem, cât stăm, ce ne‑am propus să vizităm şi, aşa pe ocolite, ajunge să ne întrebe dacă avem rezervare la Metropolis. Ceea ce nu ştie el este faptul că în lunile premergătoare acestei zile am întors câteva mii de pagini despre India. Ştiu că toţi ricşarii şi taximetriştii încearcă să‑şi redirecţioneze clienţii spre magazinele şi hotelurile de unde primesc ei comisioane şi îi spun Cosminei că ar cam trebui să i‑o retezăm din scurt şoferului, ca să nu ne vedem deturnaţi.  Mint cu seninătate, dar nu pot înlătura senzaţia grea pe care o simt când întâlnesc privirile şoferului în oglinda retrovizoare. În ciuda întunericului, pe fruntea noastră scrie mare, cu litere fosforescente, „first time in India”. Are tactul de a nu ne contrazice. Viaţa e scurtă, de ce să ne scoatem ochii? Privirea iese din cadrul oglinzii:

— Cât a costat camera?

Cărticica noastră nu face referiri la preţuri şi habar n‑am cât poate să coste o cameră la cel mai bun hotel dintr‑un cartier mizer, dar mă aud răspunzând cu o voce ce se vrea stăpână pe situaţie:

— 600 de rupii.

Râde:

— No, sir! Hotel Metropolis nu are camere sub 1000 de rupii!

Ne‑a prins! Ne propune să ne aştepte în faţa hotelului şi în cazul în care nu găsim camere libere să ne ducă la alt hotel. Refuzăm. Chestia asta începe să ne cam irite, cu atât mai mult cu cât habar nu avem unde trebuie să ajungem, iar după cum arată şoseaua pe care circulăm, aş spune că mai degrabă ieşim din oraş decât ne îndreptăm spre el. De o parte şi de alta a drumului desluşesc un fel de pădure, iar în jurul nostru numai camioane de trafic greu, încărcate la refuz cu tot soiul de baloţi! Oare nu ne duce omul ăsta unde vrea el? Maşina este inscripţionată cu însemnele firmei, în buzunar am o chitanţă cu aceleaşi însemne, deci cât de cât transportul pare oficial. Ar fi lamentabil ca prima dimineaţă în India să ne găsească în chiloţi la marginea unei păduri. Urmăresc în continuare peisajul întunecat. Din când în când, maşina încetineşte pentru a trece peste mici obstacole de reducere a vitezei, iar la un moment dat chiar face slalom printre nişte jaloane folosite la baraje de către poliţia locală. Apoi mai apare sporadic câte un hotel somptuos şi la un moment dat văd un indicator către India Gate: deci cel puţin direcţia e bună!

Hotărâm să nu încurajăm mai departe conversaţia, şi restul drumului îl parcurgem în tăcere. După aproape o oră de la plecare intrăm într‑un cartier luminat parcimonios şi, după două‑trei schimbări de direcţie, suntem debarcaţi în faţa hotelului Metropolis. Îi spunem şoferului să nu ne aştepte şi batem la poarta masivă, care la ora asta e ferecată. Se aud nişte zăvoare trase şi un indian tuciuriu, desculţ şi cu un fes pe cap ne pofteşte înăuntru somnoros.

— Aveţi camere libere?

Ne împinge în faţă o hârtie tipărită sub formă de listă.

— Sunteţi unul din ăştia?

— Nu.

—Atunci ne pare rău… Nu avem camere decât pentru cei cu rezervări.

O clipă nu se întâmplă nimic, apoi mă aud spunând:

— OK, unde putem găsi alt hotel?

Ne face un semn vag ce desemnează zona înconjurătoare, apoi ne spune că ar fi ceva după colţ. Înşfăcăm rucsacurile şi ieşim în stradă cu sentimentul că vom avea de furcă să‑l expediem pe taximetristul care ne‑a adus de la aeroport, dar constatăm uşuraţi că s‑a dus. Abia acum privim cu adevărat strada pe care ne găsim: o uliţă strâmtă, dar asfaltată, fără trotuare, presărată cu resturi eteroclite, ca şi cum cineva înaintea noastră ar fi împrăştiat peste tot conţinutul tomberoanelor de gunoi. Faţadele clădirilor ce nu respectă niciun plan  se ghicesc cu greu în lumina slabă, dar mai ales ascunsă în dosul tablelor pictate cu reclame. Comparând cu ce am văzut în viaţa noastră de europeni, totul inspiră a cartier rău famat  şi, ca şi cum n‑ar fi de ajuns, doi indieni chirciţi în semiîntuneric ne fac bezele. Recunosc neliniştea punând stăpânire pe mine, şi de data asta nu e un vis. E cazul s‑o luăm din loc şi să vedem ce e după colţ, cum am fost sfătuiţi. La nici zece metri dăm peste uşi masive din sticlă gravată protejând un spaţiu bine iluminat, placat cu marmură, dotat cu balustrade de inox şi cu o firmă luminoasă cam prăfuită: „Cottage, Yes Please”. Mă gândesc că nu e un hotel de nasul nostru, dar în situaţia dată merită să încercăm. Batem în sticlă, şi de pe o bancă de lângă uşă un indian aruncă pătura sub care dormita zgribulit şi vine iute ca să ne deschidă. Intrăm.

— Aveţi camere libere?

— Da.

— Cât costă o cameră dublă?

— 700 de rupii.

Hei, nu aud eu bine? Asta nu e mai mult de un prânz la restaurantul nostru din Oradea!!!

— Apă caldă este? îndrăznesc să întreb.

— Este.

Lucrurile arată prea bine ca să mai stăm pe gânduri. Scoatem paşapoartele, completăm îndelung formularele stufoase şi, ajutaţi la bagaje de un indian răsărit de nicăieri, urcăm la primul etaj într‑o cameră micuţă, modernă şi suficient de curată, cu TV, frigider şi ventilator de tavan, cu baie şi chiar cu apă caldă. Îi dau zece rupii băiatului şi trag zăvorul uriaş în urma lui. Schimbarea de decor atât de bruscă nu ne‑a şters încă din memorie scurta viziune a străduţelor din Pahar Ganj, aşa că încă ne învârtim de colo‑colo prin cameră, surescitaţi…”

Acum, când citesc aceste rânduri mi se pare că, mamăă, ce mișto a fost, dar îmi aduc aminte că atunci am fost un pic stresați. Primul contact cu o țară străină aduce multe necunoscute și e bine ca măcar hotelul să nu fie una dintre ele.

Pont: apelarea la siteurile specializate

În ziua de azi există nenumărate posibilități de a face rezervări. Dacă aveți un card bancar și conexiune la internet, puteți face acest lucru din fotoliul de acasă, accesând siteurile specializate ca Booking sau Agoda care pe lângă informațiile privind localizarea hotelului, dotările, aspectul și serviciile incluse oferă și feedbackul Descoperirea unui hotel drăguț sau a unui chilipir poate să vă aducă satisfacții, dar dacă nu vă place să căutați, nu sunteți familiarizat cu aceste aplicații sau nu vreți să riscați să faceți plăți electronice, nu vă rămâne decât să apelați la serviciile agențiilor de turism.

Unele unități de cazare oferă rezervări cu anulare gratuită. Chiar dacă au un termen limită de anulare sau chiar dacă facilitatea de anulare gratuită ridică un pic costul, optarea pentru acest gen de rezervări vă oferă un plus de flexibilitate în faza de concepere a planului de călătorie în care lucrurile nu sunt încă clare și în plus vă oferă șansa de a schimba cu ceva superior sau mai ieftin fără pierderi financiare.

Aplicație: călătorie în Portugalia.

Călătoria programată în preajma Revelionului putea să ridice probleme de cazare așa că am verificat rapid oferta orașului Porto pentru nopțile de 30-31 decembrie și 31 decembrie -1 ianuarie. Dacă pentru prima noapte n-au fost probleme, în noaptea de Revelion oferta era dintr-o dată mult mai scăzută, corelată corespunzător cu o semnificativă creștere a prețului. Ce era de făcut? Apreciind că acest lucru se datora notorietății turistice a orașului am căutat o alternativă pentru Revelion în orășelul învecinat, Guimarães. Ideea s-a dovedit bună și am procedat neîntârziat la rezervarea camerei, însă acest lucru a atras după sine modificarea planului de călătorie cu scurtarea corespunzătoare a șederii în Porto și câștigarea unei zile în plus pentru Lisabona: nu ne deranja. Avizați asupra realelor probleme de cazare din preajma Revelionului am considerat necesar să fac rezervări până în data de 3 ianuarie, trecându-le în diagramă.

Portugalia are o mulțime de castele, mănăstiri și conace a căror opulență medievală nu o mai poate întreține azi decât prin turism. Dacă unele se pretează a fi vizitate, altele au fost transformate în hoteluri, așa numitele pousadas, administrate de Pestana Hotel Group pe a cărei pagină de internet ( https://www.pestana.com/en ) se pot face rezervări. Fiind vorba despre clădiri istorice, mobilate pretențios și prețurile sunt mai mari, dar nu de neatins și m-am gândit că ar fi o experiență specific portugheză să încercăm o noapte într-un astfel de loc. Din toate pousadele găsite pe site, cea din  Guimarães s-ar fi pretat, dar era full în noaptea de Anul Nou, așa că ne-am pus pofta în cui, alinându-ne totuși cu gândul că nu vom sări calul cu cheltuielile de cazare.