Vroiam demult să mergem în Portugalia. Înafară de fado și de vinul de Porto nu prea aveam habar de țara asta, dar din șoaptele călătorilor am reținut că Lisabona e specială (fără a putea clarifica însă în ce fel) și ne-am decis să încercăm.
Despre Portugalia nu se vorbește aproape deloc, fiind una din cele mai nebăgate în seamă țări ale continentului. Situată periferic, are doar doi vecini: Spania și oceanul Atlantic, sinonim cu restul lumii.
Portughezii n-au fost atrași niciodată de continent, socotindu-se oameni ai mării. Din această ipostază au ajuns primii la Capul Bunei Speranțe prin Bartolomeo Diaz, au descoperit drumul spre Indii prin Vasco da Gama, au fost primii europeni în Japonia și au făcut primul înconjur al lumii (Magellan). Din cauza fostelor colonii (Goa, Makao, Angola, Brazilia) e posibil ca despre Portugalia să se vorbească mai mult în lume decât în Europa unde nu apare la știri nici măcar cu litere mici pe burtieră, fiindcă e o țară liniștită și cuminte, ce nu face năzbâtii. Pentru noi ar putea fi interesantă căci se spune că limba portugheză e cea mai apropiată de limba română, dar nici acest lucru nu i-a adus nu știu eu ce faimă. Dacă mă gândesc bine, am mai fost în Portugalia, dar pe ușa din dos, prin India, în urmă cu cinci ani, când am vizitat Goa.
Dar ce ne așteptăm să vedem în Portugalia? În principal castele și mănăstiri. Iată câteva imagini găsite pe net: