Lansarea am facut-o din Bekes, de la pontonul lui Gabor, care era cu sportivii lui la antrenament (evident după ce am cules felicitările pentru munca de marangoz). Crișul era umflat și curgea destul de iute (cam 2-3km/h), dar malurile mâloase arătau limpede că zilele trecute apa fusese mai mare cu aproape jumătate de metru. Aerul era saturat de mirosul puternic de mâl, combinat cu cel de tanin de la plopii ce-și slobozeau puful în văzduh.

Tura a fost plăcută până în momentul în care a trebuit să ne întoarcem în amonte, contra curentului. Fără a fi cu adevărat grea, ne-a pus musculatura în mișcare. Din fericire trilul păsărilor și țârâitul greierilor ne-au ridicat moralul, iar puful plopilor ce plutea ca o panglică dusă de curent ne indica clar culoarele de apă stătătoare.

A fost o tură extrem de plăcută, drept pentru care vom reveni. Singurul lucru șocant a fost lipsa totală a pungilor de nylon și a cârpelor din crengile tufelor de pe mal.