Am pornit sămbătă, nu prea de dimineață. Chiar dacă lung, drumul a fost bun așa că ne-am putut ține de plan și am ajuns în jurul orei 14 în stațiunea Izvoare unde stratul de zăpadă nu era cine știe ce, dar suficient ca decorul să fie hibernal. Am lăsat-o pe Baghera la barieră și spre bucuria Marei am luat-o la pas pe forestier. Cu cât urcam stratul de zăpadă se îngroșa și copacii erau tot mai fotogenici.
Îmi place zona Baia Mare. Îmi place și orașul, îmi plac și satele din jur, dar cel mai mult îmi plac munții, Ignișul și Gutâiul. Având de cheltuit niște bănuți (de pe cardul de vacanță), ne-am hotărât pentru o tură de weekend prin zonă și am găsit o cazare convenabilă în satul Breb, unde eram primiți cu tot cu Mara.
Dacă nu e ceață sau viscol pe platou, traseul până pe Igniș nu ridică probleme. Câteva grade lipsă și un vânticel subțire ne-au pus sângele în mișcare, dar ne-a făcut plăcere plimbarea. Mara avea probleme cu cocoloașele de zăpadă ce i se adunau sub tălpi și pe care trebuia să le tot smulgă cu dinții, dar i-a plăcut atât de mult zăpada încât n-a pus la suflet inconvenientul. După câteva ore ne-am întors la mașină înghețați și bucuroși să regăsim facilitățile pachetului de iarnă cu scaune și volan încălzit!
Până să ajungem înapoi în Baia Mare era deja întuneric, apoi am trecut pasul Cavnic pe beznă. Aveam pe telefon locația căsuței ce ne aștepta în Breb, așa că am găsit-o fără probleme. Gazdele noastre (familia Vale) nu erau prin zonă, dar au lăsat casa deschisă și ne-am bucurat nespus că era gata încălzită.
Casa cu drag (așa se numește) este o fostă șură de lemn ce-și trăiește a doua viață după relocare și modernizare. Chiar dacă păstrează specificul rural maramureșean, locuința este în același timp modernă. După excursia prin zăpadă am mâncat cu poftă în mica bucătărie, apoi ne-am urcat în „pod” pentru lectură și somn.
Duminică ne-am trezit târziu și ne-am mai și întins la cafea, nu atât pentru cafeaua în sine, cât pentru căsuța primitoare ce ne stătea la dispoziție. Ieșind pe afară cu Mara am descoperit și celelalte anexe ale proprietății și cu datele găsite pe net am început să ne facem o idee despre proprietari ( https://www.antena3.ro/life/travel/doi-soti-din-cluj-s-au-mutat-la-tara-si-au-construit-un-cartier-idilic-de-casute-din-lemn-in-satul-breb-din-maramures-726980.html ).
La ora 11 am pornit spre Creasta Cocoșului. Peste noapte s-au așternut câțiva centimetri de zăpadă, suficienți cât să „mascheze” noroaiele înghețate. Cerul mohorât și jos nu oferea vizibilitate asupra muntelui așa că ne-am propus ca terminus Tăul Morărenilor, un mic lac pitit în pădure, până la care am făcut în plimbare cam o oră și jumătate.
La ora 14 am mai băut cu drag o cafea (ca să ne țină ochii deschiși în trafic) și după ce am băgat-o cu greu pe Mara în mașină (fiindcă nu mai vroia să se dea dusă) am pornit pe lungul drum către casă cu certitudinea că am găsit locul unde să ne cheltuim banii de pe cardul de vacanță 🙂
