Florin Drăghici este unul dintre nebunii de care noi cei legați de casa și de jobul nostru avem nevoie pentru a evada. Având puterea de a se rupe, prima dată de România, apoi de orice coordonată geografică, Florin a lăsat la uscat doar un cont în bancă (adeseori gol) și a ales să „vagabondeze” prin lume la bordul yachtului Roz Avel alături de „armatoarea inimii lui”, Aglaia, și de Gin, un foxterier, „echipierul cu patru labe responsabil cu securitatea echipajului și ascunsul șlapilor”.

Combinând talentul de a sintetiza peisaje și de a le transpune în culori tremurătoare, cu cifre indicând locații (43º40.18N/07º35,70W) și preluări ad literam (y un café para mi, tambien. Wiz milque) într-o manieră voit brută, de carnet de călătorie în manuscris cu coperți tari și legătură spiralată, volumul de față este o injecție direct în venă cu un drog rar, aproape necunoscut, ce se numește Galicia: ”tărâm celtic în nordul Spaniei, crestat de fiorduri norvegiene, tărâm de granit, de vinuri bune și de corăbii de lemn, tărâm de marinari, de țărani-pescari, de vânători de caracatițe, tărâm de mari navigatori peste oceane”, tărâm pe care echipajul de la bordul lui Roz Avel l-a vizitat costier, port cu port și taperie cu taperie.

Așa cum cartea nu e clasică, nici lectura ei nu va fi așa cum ne-am fi așteptat. Deși acțiunea ar recomanda-o ca „o carte de-o noapte”, paginile ei sunt atât de pline încât atrag și resping în același timp. Și-atunci? Cheia este că volumul nu se citește ci se răsfoiește. Pentru a-l gusta trebuie să renunți la orice idee de control. Prin paginile lui cititorul se va simți ca într-o baie marină în care-ți trec peste piele curenții reci amestecați cu cei calzi, în care alternezi controlul cu momente în care ești dus de val la modul voluptuos, pericolul neexistând nici o clipă, uneori la suprafață, dezmierdat de soare și de peisaj, alteori în adânc, încercând să înțelegi lichidul ce te înconjoară. Senzația este copleșitoare.

Taină: ajută un fotoliu moale și o lumină caldă de bec cu incandescență. Un vin. Sau o bere rece.

Dorin Chiș