Ziua începe clasic cu trezirea montaniarzilor la ora 6, șușotelile și foșnetele inerente, mutarea în bucătărie și părăsirea refugiului în jurul orei 7. Deoarece etapa de azi este destul de lungă nu ne permitem să o întindem cu somnul și deîndată ce zgomotele din bucătărie se sting, sărim și noi în bocanci.

Afară e ceață umedă ceea ce nu ne împiedică să ne zorim la spălătorul în aer liber pentru toaleta de dimineață. În timp ce mânuiesc periuța de dinți remarc instalația sanitară precară ce supurează la fiecare cot, având ca bonus un robinet cu bilă ce împrăștie apa ca un duș. E rece așa că ne ferim cât putem din calea stropilor de apă, apoi trecem prin bucătărie pentru micul dejun și la ora 8 suntem în traseu.

Creasta fantomatică

Marcajul urmează fidel o creastă stâncoasă dealungul căreia înaintăm la aderență sau uneori cățărându-ne pe porțiuni scurte. Ceața destul de deasă ne limitează orizontul, obligându-ne să fim cu ochii în patru, dar cel mai deranjant e vântul ascendent ce bate cu furie umezindu-ne hainele.

Pasaj

Câteodată marcajul trece creasta în partea de sub vânt și avem parte de un calm relativ însă frigul și umezeala nu slăbesc și suntem fugăriți astfel mai bine de o oră până ce creasta pare să se termine și o potecă bine bătută ne conduce descendent printre arbuști și copaci pitici cu ramuri contorsionate. Devine cald. În mijlocul unei poieni facem popas pentru a ne descotorosi de hainele de vânt. Un indicator marchează poiana ca fiind accesibilă pentru campat iar altul ne îndrumă spre izvor. De când am plecat de la refugiu e primul loc în care putem să ne tragem sufletul.

Poiana

Vremea rea pare să fi rămas în urmă. Coborâm degajați și într-o nouă poiană o bifurcație ne pune în dificultate. Din discuțiile surprinse la Usciulu știm că sunt două drumuri spre refugiul Asinao: vechiul GR20, mai scurt, dar mai dificil și noul GR20, mai lung, ce trece pe la două refugii intermediare. Din acest punct spre dreapta pleacă banda bicoloră alb-roșie iar spre stânga banda dublă de culoare galbenă. Care o fi drumul scurt și care cel lung? Un italian ce ne depășise cu puțin timp înainte pare cuprins de aceeași dilemă. Ne sfătuim o vreme după care alegem banda galbenă și o pornim mai departe. Italianul e în formă și o ia înainte, dar după câteva sute de metri se oprește să ne aștepte și ne arată marcajul de pe un copac: sub vopseaua galbenă se vede fără urmă de dubiu banda bicoloră alb-roșie. Convinși că suntem pe vechiul Gr20 ne urmăm drumul împăcați.

Ca-n Apuseni

Marcajul iese din pădure și traversează un platou înierbat. Crestele au rămas în urmă și noul peisaj seamănă cu Munții Apuseni. Traversăm câteva cursuri de apă din care bem fără rezerve și după mai bine de o oră dăm gata platoul și facem popas la piciorul pantei ce ne va urca pe o nouă creastă. E ora prânzului așa că desfacem o conservă, ne îndulcim cu niște fructe uscate, după care o pornim mai departe.

Urcăm

O vreme urcăm prin pădure, apoi printre arbuști și în cele din urmă ieșim la gol alpin pe o muchie presărată cu bolovani uriași. Drept în față se ridică semeț un vârf încununat cu o cruce. Poteca urcă încet spre acest vârf, trece pe sub cruce și se lasă imediat sub vârf într-o fereastră de unde se vede deja refugiul Asinao, câteva sute de metri mai jos.

Din nou în creastă

Coborâșul e aproape vertical, dar poteca serpentinează larg îndulcind panta. În prima parte pasajele sunt 100% pe stâncă solicitând din plin atât bocancii cât și picioarele noastre. După atâtea zile de traseu încheieturile scârțâie. Ne ia mai bine de jumătate de oră să ne vedem la refugiu, întâmpinați de nenea de la Usciulu ce a sosit înaintea noastră.

Punct culminant

Ca și la Usciulu suntem de acord să plătim diferența și să dormim înăuntru. Punem repede de un ceai în care ne muiem fructele confiate, apoi fierbem ultima porție de paste pe care o mâncăm pe terasă, zgribuliți de vântul rece ce suflă continuu. Înainte de a ne retrage pentru somn ne întreținem cu italianul din poiana cu bifurcație ce plănuiește să comaseze mâine ultimele două etape și să iasă, ceea ce ar fi o performanță frumoasă dat fiind faptul că pornind din capătul GR-ului, din Calenzana, a făcut până aici doar 6 zile.

Alte imagini:

Mai departe: