Carte si muzică

Volumul subintitulat „Cinci ani în Tibet” nu e o carte de călătorie în adevăratul sens al termenului, însă datorită subiectului abordat poate fi asimilată genului.

Printr-un concurs de împrejurări, Alec Le Sur ajunge să lucreze în Lhasa la un bizar hotel condus simultan de două echipe: una comunistă în acord cu forma de administrație impusă Tibetului (care însă nu se descurcă), și una capitalistă, reprezentanta unui lanț de hoteluri cu renume internațional (ce nu poate menține hotelul la standardele companiei).

Încă de la primele pagini descoperim că autorul are umor, ajungând mai devreme sau mai târziu să ne convingem că satira este filtrul prin care Alec privește în jurul său, chiar dacă modul în care relatează este aproape cinic. Aparent neimpresionat de nimic, Alec „dă din casă” fără cenzură, ridiculizând  atât sistemul comunist chinezesc în care cel mai important lucru pare să fie păstrarea aparențelor, cât și spiritualitatea tibetană dusă la extrem.

Rezultatul este o carte plăcută și amuzantă ce demolează imaginea idealizată a Tibetului, așa cum este vândută de autoritățile chinezești, de agențiile de turism și de relatările călătorilor vremelnici, ce nu pot pătrunde dincolo de realitatea superficială.