16 octombrie 2018 Comentarii (0) Caiac

Hyggelig

Cu ani în urmă Topografu’ mi-a arătat o barcă ieșind din portul Bekes.

Hygge este un termen destul de necunoscut nouă. Provenind din daneză, o țară cu un înalt stadard de viață care își permite să mai uite de muncă și să se preocupe și de fericire, hygge ar putea fi explicat ca „arta de a crea intimitate”, „confort sufletesc” sau „bucuria dată de lucrurile care induc o stare de bine”. Hyggelig este adjectiv și se referă la lucrurile sau situațiile în acord cu hygge. Axiomatic lumânările și șemineul sunt cele mai hyggelig lucruri, dar mai există ceva care le concurează serios: bărcile.

– Proprietarul e un notar din Bekescsaba; în fiecare după-amiază iese pe râu, leagă barca de o salcie și doarme o oră, după care se întoarce.

Mi s-a părut foarte hyggelig să dormi pe apă. Apa are proprietatea de a absorbi și a se impregna cu tot felul de energii și de aici senzația de calm din preajma râurilor. Câteodată, când avem chef de hyggelig, plecăm și noi ca să dormim pe apă; așa și acum, am pus Endorfinul și Gringo în cârca Bagherei și, după ce ne-am băut pe îndelete cafeaua, am pornit spre lacurile de pe Tisa.

Zona este de un farmec absolut. Vegetația abundentă specifică zonelor umede, păsările, și nu în ultimul rând apa sunt ingredientele hyggelig. Cu atâtea minunății în preajmă, nu-i de mirare că pescuitul atrage, si daca ai și o barcă in care să te lași legănat de valuri pe sub coroanele copacilor s-ar putea să constați că ai descoperit ceva ce provoacă dependență.

Canale

Ca sa fie o zi tihnită un traseu de 15 kilometri e suficient. La început, când am descoperit lacurile, făceam trasee lungi, de explorare. Cu harta și GPSul am parcurs ani la rând fiecare cotlon, apoi nemairămânându-ne nimic de cercetat am revenit ca să surprindem diversele ipostaze ale naturii, mereu altele în funcție de anotimp sau de condițiile meteo.

Singuri

Poate ziua superbă cu soare și temperaturi ridicate sau poate senzația că sezonul e pe sfârșite a atras pe apă o mulțime de pescari. Pe canalele principale ne-am intersectat continuu cu alte ambarcații, traficul culminând pe brațul mare al Tisei, dar am avut și momente de singurătate pe canalele mici, mai retrase.

Prin catedralele pădurii

Odihnă

Odată ce am ieșit pe lac, peisajul s-a schimbat. Orizontul s-a îndepărtat, apa s-a liniștit și au apărut păsările: pescăruși, rațe și lebede. Mirosul de stuf, de pește și de plante intrate în putrefacție a devenit pregnant, intensificându-se la fiecare pală de vânt. Am căutat cu privirea foișorul construit pe o limbă de pământ ce separă două lacuri și am pornit într-acolo cu gândul la popas.

Pe lac

Peisaj lacustru

Pescăruși și pescari

O părivire din foișor

Mișcarea și aerul curat ne-au stârnit pofta de mâncare. Am tras caiacele pe uscat pentru a lăsa liber debarcaderul în eventualitatea în care ar mai fi venit cineva, apoi ne-am întins lucrurile pe iarbă și am îmbucat cu nesațul unor cosași după o zi de muncă. Nu neg existența plăcerilor sofisticate, dar îmi place să cred că cele mai bune lucruri de pe lume sunt gratuite.

Debarcaderul foișorului

După somnul plănuit, un pic de lectură și o vizită pe uscat am ieșit din nou pe lac. Apusul începea să coloreze cerul și apa îi împrumuta la rândul ei nuanțele. Am revenit la punctul de start cu părere de rău ca ziua fusese atât de scurtă, ne-am împachetat lucrurile și odată cu înserarea am pornit spre casă.