Primul cuvânt cu care aș caracteriza Praga ar fi „surprinzătoare”! Am ajuns după-amiaza și până ce am mâncat s-a înserat, astfel că la primul contact am văzut orașul așa cum cei ce au gândit iluminatul arhitectural au vrut să fie văzut. Vechile clădiri luptând să apuce mileniul sulițau cerul cu turlele aidoma unor castele Walt Disney, orologiul primăriei făcea parada păpușilor la ora exactă, iar statuile de pe podul Karol sau din nișele clădirilor stăteau nemișcate, parcă sub puterea unei vrăji. Mai mult decât orice loc pe care-l știam, Praga întruchipa decorul poveștilor Fraților Grimm. Ziua orașul redevine într-o oarecare măsură real. Mulțimea ce forfotește peste tot și activitatea comercială omniprezentă te țin în actualitate, și nici această viziune nu-i cu nimic mai prejos. Aș spune că Praga nu are obiective turistice. Este acel gen de oraș în care te plimbi peste tot impregnându-te de amănunte.