Dis dimineața încărcăm totul în spatele Bagherei și pornim spre Ungaria. Lăsăm bicicleta în portul din Bekes, apoi ne întoarcem în Doboz. Drumul desfundat ce iese din pădure e primul semn că ziua va fi dificilă. Nici nu poate fi vorba să intrăm pe el cu mașina. Poate cu tancul. În lipsă de alternativă ne apropiem de apă pe aceleași străduțe pe care am mers și în mai și lăsăm mașina în același loc (în capătul străzii Maksar), de unde avem de cărat caiacele pe brațe circa 500 de metri până în locul de lansare, la liziera pădurii.

Pe drum (ăsta nu e drumul desfundat: arată mult prea bine 🙂 )

În sfârșit, ajungem pe apă. Canalul e acoperit aproape în totalitate de lentila broaștei peste care s-a depus un strat de frunze. Toamna e la apogeu și copacii s-au îmbrăcat cu toate culorile posibile. Padelăm prin supa vegetală ce ne frânează, lăsând un siaj de apă liberă, perfect transparentă. Pădurea miroase a humus și a materie vegetală în descompunere. Uneori copaci căzuți în albie ne obligă să ne facem una cu caiacele în încercarea de a trece pe sub ei, alteori eșuăm pe trunchiuri plutind între ape, însă cel mai greu ne e să trecem prin stuf.

Printre copaci

Astă primăvară am trecut prin mai multe „dopuri” însă acum dăm peste unul lung, ce pare să nu aibă sfârșit. Padelăm, folosim padela pe post de ghionder sau ne tragem cu mâinile de trestie și în cele din urmă reușim să scăpăm, însă câțiva kilometri aval cursul apei este din nou invadat de trestie și cedăm psihic.

Prin trestie

Încercăm o incursiune pe mal ca să ne dăm seama cât de lung va fi supliciul, însă în locul ăsta până și pădurea seamănă cu jungla. Providențial, GPS-ul semnalează faptul că după un mare meandru cursul râului se apropie din nou de locul in are suntem acum și luând ambarcațiile pe sus șuntăm întreaga buclă cu tot cu fenomenalul „dop” vegetal.

Pădurea

După aproape cinci ore ieșim din pădure cu caiacele pline de crenguțe, frunze de stuf sau alge. De aici înainte cursul apei nu mai e blocat nici de stuf, nici de copaci căzuți însă mai avem de vâslit o oră bună până la confluența cu Crișul. S-a făcut frig, cu atât mai mult cu cât hainele ne sunt ude.

Odată cu înserarea sosim în port. Răzvan încalecă pe bicicletă și pleacă la Doboz de unde revine cu Baghera, în timp ce noi spălăm cum putem caiacele.