<< - index - >>

   

E dimineaţă dar încă întuneric când autocarul opreşte în pustietatea drumului şi un grup ce-şi dorea să ajungă la Gokama, coboară. Nu-mi vine să cobor după ei. Şoseaua nu ţine coasta fidel şi probabil până la mare mai sunt de parcurs câţiva kilometri. Ne uităm după neozeelandezi. Ei nu coboară.

O jumătate de oră mai târziu, un alt grup se mistuie în noapte. Nu mai înţeleg nimic. Şi ăsta vroia tot la Gokama. Ne uităm la neozeelandezi: ei nu coboară. Hotărâm să ne luăm după ei şi punem capul jos liniştiţi.

Se crapă de ziuă. Autobusul suie şi coboară printr-un ţinut muntos ce se stinge în mare. La o oprire şoferul anunţă o plajă şi neozeelandezii coboară. Hop şi noi. Maşina pleacă şi rămânem în şoseaua pustie. Două-trei motoricşe ce aşteaptă sunt singurele indicii că aici e totuşi ceva. Tocmim una până la beach şi cinci minute mai târziu suntem cu sandalele în nisip. N-avem timp să ne dezmeticim că un indian dornic să-şi încaseze comisionul ne umflă pe sus promiţându-ne o căsuţă. Negociem la jumătate şi suntem chiriaşii unei căsuţe din placaj, cu verandă, cu baie şi un imens polog ce cade din tavan peste pat. Totul s-a petrecut atât de rapid încât pe scaunul terasei unde am ieşit să luăm micul dejun, am încă senzaţia de vertij din autobus.

Care e şpilul cu plajele din Goa? Citez din ghidul National Geographic: "Pescari ieşind în larg, delfinii jucându-se în valurile înspumate şi nesfârşite întinderi de nisip sub bolta cerului albastru te aşteaptă pe plajele din Goa. Ia-ţi micul dejun într-o cafenea de lângă plajă, du-te să înoţi apoi retrage-te la umbră să citeşti până la prânz (crevete uriaş fript e cel mai popular fel de mâncare). După siestă, bucură-te de înot şi plimbă-te până la spectaculosul asfinţit deasupra mării". Când te trezeşti ai 80 de ani. Ultima propoziţie am pus-o din povestea "O zi la Hollywood", că prea seamănă stilul.

Pe scurt, cam asta am făcut şi noi trei zile la Palolem. Dimineaţa începea la ora 8 cu parcurgerea plajei pentru a găsi cel mai fotogenic val, la 9 urma prima baie urmată de plajă sub soarele încă blând. Până la 11 soarele devenea insuportabil aşa că după alte băi prelungi mutam cearşaful la umbra unui cocotier până la 13:30 când dădeam naibii viaţa boemă şi ne mutam la umbra terasei China Town unde ne delectam cu paste şi moktailuri pe bază de lime până pe la 16:30 când căldura se mai muia şi puteam ieşi din nou la plajă şi baie. Pe la ora 18 începeau apusurile spectaculoase recomandate de National Geographic ce mă făceau să fug după aparatul foto. Noaptea ne prindea încă pe plajă. În timp ce terasele îşi scoteau mobilierul pe nisip şi aprindeau lumânările pe mese odată cu grătarul instalat provocator în apropiere, noi ne luam de la un chioşc improvizat un suc şi-o pungă de chipsuri pe care le dădeam gata în zgomotul valurilor ce se spărgeau la câţiva metri. 

 

              

Ora 7

  

Ora 8

Ora 9

Ora 10

Ora 11

Ora 13

Ora 15

Ora 17

Ora 18

Ora 18:30

Ora 19

                                                                                                Dorin Chiş - Oradea - mai 2013 

 

                                     << - index - >>