<< - index - >>

       

Azi vom rămâne în Mysore.     

 

 

Masala dosha, o "clătită" ce înveleşte nişte cartofi şi două sosuri complementare

 

Luăm micul dejun în restaurantul hotelului vecin: lassi şi masala dosa. Este mâncarea nordului, primul fel de mâncare pe care l-am consumat acum 6 ani când am ajuns în India. Oraşul cu viermuiala lui nu ne atrage şi hotărâm să explorăm Chamundi Hills. Pe vârful dealului ce domină oraşul există un templu vechi de câteva secole închinat zeiţei Chamundeshwari, până la care putem ajunge pe cele 1000 de trepte construite în 1659 de maharajahul Dodda Devaraja. O ricşă ne lasă la prima treaptă pe mijlocul căreia tronează o piuă de piatră cu pigment ocru şi roşu. Nu e nimeni care să mai urce şi nu cunoaştem ritualul aşa că lăsăm în pace pigmenţii şi o luăm încetucul în sus printre nişte căpriţe blânde ce împestriţează locul. Pe frontul fiecărei trepte sunt zeci de puncte roşii sau ocru. Ştiu că undeva într-o insulă grecească există pe vârful muntelui un templu până la care, de pe malul mării, credincioşii urcă în genunchi pe panglica unui covor. Să fie bulinele colorate urmele degetelor celor ce au urcat în genunchi?

 

 

Prima treaptă

 

 

 

Fiecare sută este scrijelită pe coltul treptei aferente. Urcuşul este susţinut, mai mult, soarele arde deja şi căldura ne moleşeşte. Un pic mai sus de treapta 600 şoseaua ce duce la templu intersectează scara şi în acest loc întâlnim un vânzător de ananas. Are părul sur şi tenul ânchis, pantaloni albi şi cămaşă bleu deschis. Îmi place figura lui blajină atât de mult încât comand un ananas îndeletnicindu-mă cu aparatul foto până ce bătrânul ni-l curăţă, apoi îl mâncăm pe o lespede de piatră din foaia de revistă în care ni l-a livrat bucăţi.

 

 

Vânzătorul de ananas

 

 

"Ambalajul" ananasului

 

Plecăm mai departe. La treapta 800 ne intersectăm din nou cu şoseaua. De data asta locul adăposteste o mică parcare animată de comercianţi ce vând suc de trestie de zahăr, fructe, salate sau artizanat. Nu întâmplător s-au aşezat aici. Ceva mai sus este uriaşa statuie de piatră a bivolului Nandi, vopsită în negru şi decorată cu flori. Ca să intrăm pe platforma statuii, trebuie să ne descălţăm ca pentru orice templu. Indienii aduc ofrande, se fotografiază sau lipesc monede pe trupul musculos al animalului sfânt.

 

 

Bivolul Nandi

 

 

Monede lipite pe Nandi

 

 

Gopura templului Chamundeshwari

 

Dăm gata şi ultimele trepte şi ne trezim într-o parcare animată. În faţa noastră se înalţă gopura sofisticată a templului Chamundeshwari. De data asta nu trebuie să ne mai descălţăm fiindcă multimea imensă ce îşi asteaptă rândul pentru a intra ne taie orice poftă de vizită. Mult mai interesant ni se pare spectacolul ofrandelor ce se oficiază în faţa templului, pe un fel de altar ânchipuit dintr-un bazin scund de piatră de nici doi metri pătraţi. În timp ce alături, pe o scenă, un grup de vreo 20 de femei interpretează cantece religioase, adoratorii vin la bazinul de piatră aducând ghirlande de flori, beţişoare parfumate, pulbere colorată, fructe şi mai ales nuci de cocos. Cei mai mulţi au câte o nucă întreagă cu care se întorc spre gopură, fac o scurtă rugăciune cu ochii închişi (sau poate adresează o rugăminte zeiţei?) după care se întorc spre bazin şi trosnesc nuca înăuntru de se face ţăndări, împroşcând totul în jur cu laptele ei. În secunda următoare un puşti sare în bazin şi culege bucăţile de miez de nucă pe care le pasează unui bătrân ce le strange într-un sac. Totul pare bine şi frumos, atâta doar că nu sunt zece oameni care fac asta, ci sute. Imaginea acestui altar este dezolantă. Pe piatra şiroind de laptele nucilor de cocos, pulberea colorată se transformă în suc. Florile se mânjesc, fructele aşişderea. Un talmeş balmeş vegetal, fără vreo valenţă estetică. Noroc că în panteonul hindus există şi zeităţi distrugătore. O vacă sfântă prin natura ei îşi face loc prin mulţime şi vine să mănânce de pe altar. Alege o ghirlandă de flori pe care o mestecă, floare cu floare, până ce o dă gata. Aceeaşi zei distrugători sunt prezenţi sub forma unui foc ce mistuie miezul uleios al nucilor în timp ce credincioşii se perindă împreunându-şi palmele a rugăciune, închinându-se şi aprovizionând altarul. Un viţelus colorat cu roşu între corniţe şi-a proptit fruntea lată în pulpa mea şi mă împinge făcându-şi loc. 

 

 

 

 

 

Altarul

 

 

 

Vacă servindu-se de pe altar

 

Din mulţime se detaşează un bătrân zornăind nişte monede într-o oală metalică. Un altul ne face semn să ne apropiem. Cu degetul muiat în pulbere roşie ne marchează pe frunte ochiul lui Shiva, apoi ne leagă la încheietura mâinii şnurul bicolor roşu-galben. Dăm un ocol templului la exterior şi regăsim cele 1000 de trepte ce ne coboară în oras.

 

 

Plătim câteva rupii pentru o fotografie cu un tip pitoresc

 

 

Noi pozăm gratis

 

 

Trei ochi

 

 

Regatul maimuţelor

 

Petrecem restul zilei la hotel, citind The Time of India, ziarul strecurat pe sub uşă în fiecare dimineaţă. Încă de când am plecat de acasă, New Delhi era zguduit de demonstraţii de stradă. Scânteia revoltei a pornit de la un viol petrecut într-un autobus. Ziarul dă detalii. Şase bărbaţi au încolţit un cuplu, legându-se prima data de băiat. Când fata i-a sarit în ajutor, cei şase au bătut-o şi au violat-o timp de 40 de minute, după care au aruncat-o dezbrăcată din mers. Fata a ajuns la spital în stare critică, cu maţele pe afară şi a fost transferată de urgenţă la un spital din Singapore. În prima fază medicii nu i-au dat voie să vorbească, politiştii aducând chestionare la întrebările cărora fata trebuia doar să răspundă cu da şi nu. Departe de a avea psihicul distrus la fel ca şi trupul, fata a refuzat chestionarele şi a ţinut să povestească totul cu o bogatie de detalii impresionantă. În minutele supliciului a memorat cum se strigau între ei şi ce trăsături aveau. Acum cere ajutorul medicilor şi a familiei: vrea să trăiască. Pe canalele TV aflăm ştiri de ultimă oră: starea fetei se agravează. Din cauza cangrenei a trebuit să-i fie scoase maţele iar acum, câteva organe au cedat. În Delhi, protestele continuă.

Incidentul scoate la iveală alte lucruri cutremurătoare. The Times of India descrie acţiunea unei politiste sub acoperire care reuseste sa cumpere un copil de la o doctorita, cu doar 1700$. Copilul este prezentat unei familii căreia i-a fost furată odrasla de pe veranda casei în timpul somnului de după-amiză dar din păcate nu a fost copilul căutat.

Închei seara cu o oră de internet în recepţia hotelului Aishvarya. Mâine vom pleca în munţi la Ooty şi Munnar.

 

 Dorin Chiş - Oradea - februarie 2013 

 

                                      << - index - >>