Dimineața plecăm mai departe.O mașină nervoasă ne depășește după care intrăm brusc într-un fuior de ceață și aproape că frânează în fața noastră.
-Uite mă băbăciunea! exclamă Grasu. Înainte era vitezomană și-acu` ...
Oprim într-o parcare semnalizată cu indicatorul de obiectiv turistic. Un panou ne lămurește că suntem în prejma unor vechi cratere la care urcă o alee amenajată cu trepte. Mergem să vedem.
După ce facem turul, plecăm mai departe. Următorul obiectiv constă dintr-un izvor termal. În parcarea ce-l deservește găsim un fel de taraba cu autoservire, având la vedere o pușculiță unde putem lăsa contravaloarea produselor. Produsele sunt niște tomate palide, de seră. Ceva mai în spate descoperim și serele. Beneficiind de căldura izvoarelor termale, islandezii sunt producători de legume și chiar de fructe exotice cum ar fi bananele.
Plecăm mai departe. În următorul sat ne oprim atrași de o biserică futuristă pe care însă nu o putem vizita. Cea clasică aflată în imediata vecinătate are însă ușa larg deschisă. Intrăm dar ieșim repede: nu e pe placul nostru (și se pare că nici al islandezilor).
