E aproape ora 6 când îmi dispare somnul. Străbatem o șosea pustie ce vălurește ușor peste Podișul Anatoliei. Localitățile sunt rare și cam pricăjite iar zăpada inexistentă. Soarele nu a răsărit încă și în lumina difuză încerc fără succes să descopăr la orizont profilul vulcanului Ercyas.
La ora 7:30 coborâm la Goreme. Frig? Ger. Eclozați din confortul călduț al autocarului, zgribulim ca niște nou născuți. Intrăm la punctul de informare turistică din stația auto (nimic mai mult decăt un dispecerat al pensiunilor din localitate) și după ce lecturăm toate reclamele de pe pereți optăm pentru String Shoese, pensiunea recomandată de Dan (românul cu agenția de turism din Istanbul). În loc să deschidă o hartă și să ne arate pe unde să o luăm funcționarul de la punctul de informare pune mâna pe telefon și după o scurtă convorbire ne asigură că în câteva minute va veni cineva după noi. Simplu, nu?
Viitoarea noastră gazdă apare la volanul unui microbus Volkswagen recent înțărcat. Poartă o pălărie de cowboy și pare tipul omului dintr-o bucată așa că fără prea multă vorbărie ne îmbarcă împreună cu un grup de asiatici și după nici 5 minute suntem în recepția pensiunii.
String Shoese - curtea
Goreme este capitala turismului din Capadochia. Se spune că vara te calci pe picioare cu turiști de toate națiile ce vin aici pentru a vedea peisaje și localități bizare. Sponsorii generoși ai turismului local au fost trei vulcani ce i-au asigurat gratuit infrastructura, straturi groase de cenușă pietrificată în care din vechime și până azi localnicii și-au scobit locuințe și chiar orașe iar apa s-a jucat sculptând forme nemaiântâlnite, de dimensiuni ciclopice. Din goana mașinii nu am apucat să vedem prea multe așa că suntem nerăbdători să ne cazăm și să ieșim într-o tură de prospectare.
String Shoese este o pensiune tipică pentru Goreme: câteva acareturi delimitează un fel de curte mărginită de un perete nu foarte înalt în care pe două nivele sunt scobite odăile de închiriat. Pentru 15TL/persoană ni se promite o cameră cu baie, încălzire centrală și apă caldă, cu mic dejun inclus și acces internet pe PC-ul din recepție. Suntem pe deplin mulțumiți dar nu se cade să acceptăm oferta fără a negocia și fără să ne țigănim obținem o reducere de 20%.
un colțișor din cămăruța noastră
Camera noastră e la parter. Pereții nefinisați poartă urme de daltă iar pe jos sunt dușumele din lemn. Șase paturi și un corp cu sertare alcătuiesc tot mobilierul. O ușă laterală dă într-o baie spațioasă faianțată și gresiată, cu chiuvetă, lavoar și duș. Instalația electrică și un calorifer plasat sub unica fereastră întregesc decorul. Nici nu ne doream mai mult!
sala de mese
La ora 9 revenim la recepție pentru servirea micului dejun. Ansamblul este format din 3 încăperi scobite, din care 2 rezervate pentru servirea mesei, una mobilata european, cu mese și băncuțe, cealaltă asiatic, cu covoare și sofale. Ne ospătăm cu omletă și ceai negru turcesc, apoi ieșim nerăbdători pe ulițele localității.
Prin Goreme
Am văzut astă vară o părticică din occidentul obsedat de ordine așa că ne ajunge o singură ocheadă pentru a realiza că în Capadochia ideea dominantă a fost aceea de facil. Vechile locuințe au fost săpate în pereții moi sau în turnurile de piatră neținănd cont de unghiul drept ci mai degrabă ocupând cele mai favorabile poziții, într-un talmeș-balmeș greu de descălcit. Timpul și intemperiile au erodat roca oferind secțiuni prin vechile odăi, obligând locatarii să scobească mai profund și să înlocuiască pereții căzuți cu zidărie sau pur și simplu să le părăsească. Azi majoritatea locuințelor sunt mixte (din punct de vedere constructiv), prezentând fațade ridicate din blocuri de rocă fasonată, în ton cu culoarea locală însă dipunerea lor haotică precum și curțile neregulate și eteroclite dau întregii așezări un formidabil aer de încropitură.
Lumina unui soare ridicat pe cerul clar aruncă umbre dure peste toată această geometrie neregulată, vrând parcă să o facă și mai pestriță. Încerc să ordonez în mreaja cadrului acest mozaic de forme și culori ce par să-mi scape și când cred că am reușit descopăr printre ele stâlpi de iluminat public sau ferestre cu ochiuri din sticlă ...
Mike este supărat: micuțul lui Sony a crăpat (probabil nici el n-a rezistat la acest peisaj). Îi ofer aparatul meu compact dar, imposibil de consolat mă refuză net și pe coama ce domina Goremeul soarbe cu năduf două țigări. Cerul perfect curat al Anatoliei acționează ca o lentilă prin care soarele se distrează să ne prăjească. Rucsăceii ce atârnau fleșcăiți pe spate sunt dintr-odată neîncăpători pentru pufoaicele și polarele pe care nu le mai suportăm pe noi. De nicăieri apare un câine vesel ce se împleticește printre pașii noștri și în această nouă formație trecem de la un punct de belvedere la altul panoramând peisajul fantastic cu turnuri și ace solitare, cu faleze și văi afectate de șiroire și pereți ciuruiți de grote antropice. Poți rezista la așa ceva? Nu, așa că Mike îmi cere totuși Nikonul tolerându-i ifosele și lentoarea.
Coborâm la șoseaua ce în drum spre Urgup ne conduce la Open Air Museum. După cum suntem deja obișnuiți, biletul costă 10TL. Câteva alei pavate șerpuiesc printre țuguiele de piatră ce adăpostesc vechi biserici creștine construite atât de camuflat pe vremea în care această religie nu era tolerată în provinciile imperiului roman. Unele sunt inodore, incolore și insipide, doar simple odăi, altele însă adăpostesc desene stăngace sau picturi ulterior mutilate prin scrijelire de către iconoclaști. Remarcabilă capela Sfintei Barbara! Pentru vizitarea Dark Church trebuie cumpărat un nou bilet de 5TL, ceea ce mi se pare o obrăznicătură dat fiind faptul că nu am ieșit afară din perimetrul Open Air Museum unde deja avem bilet. După 2 ore de vizite la domiciliu sunt saturați și ieșim la un prânz pe coama ce coboară spre Cavușin.
Prin Open Air Museum
Primii nori își fac apariția și când se interpun cu soarele se face brusc atât de rece încât căutăm înfrigurați după pufoaice. Urmăm linia coamei printre turnuri ciuruite de grote antropice, apoi ne lăsăm pe valea din dreapta unde găsim culturi minuscule de viță de vie. Urcăm valea ce se transformă iute într-un canion sinuos cu pereți de nisip. Revenim. Câteva turnuri din categoria big mama zac singuratice pe câmpie și ne îndreptăm spre ele în recunoaștere, depășiți de câțiva turiști călare ce se îndreaptă spre Rose Valley. Viță de vie și turnuri. Urcăm odată cu amurgul pe coama ce flachează Rose Valley având perspective frumoase asupra conului vulcanului Ercyas și asupra formelor de șiroiure dinspre Cavușin, apoi odată cu gerul și înserarea intrăm mulțumiți în Goreme, cumpărăm pâine și apă și ne retragem pe post de troglodiți în cămăruța noastră.
Rose Valley
Foto: Michael Gheorghiu & Dorin Chiș
