Mă trezesc devreme, ca de obicei, dar ştiu că la ora asta afară e ger cumplit şi împing somnul până după ora 7. Soare. Mike cu Magda ies în curte la o cafea în timp ce eu mă îndeletnicesc cu bărbieritul. Îl aud pe Mike cum se precipită în cameră şi în secunda următoare se dă alarma:
-Kiru, baloane!
E vorba despre zborurile cu baloane cu aer cald, atat de populare în Capadochia. În zonă există 2 sau 3 firme care organizează aceste zboruri pentru turişti, la preţuri cuprinse între 120 şi 150 de euro de persoană. Se pleaca din Goreme dis dimineata cu masinile de teren, se umflă balonul apoi urmeză zborul propriuzis (sincronizat cu răsăritul) ce durează cam o oră, aterizarea sărbătorită cu şampanie, recuperarea cu maşinile de teren şi eliberarea unui certificat de zbor la sediul firmei organizatoare. Dacă pentru legendarul Anteu desprinderea de pământ ducea la pierderea puterii, pentru noi ascensiunea cu balonul risca să ne lase fără bani aşa că ne-am mulţumit să fotografiem doar uriaşele „picături” viu colorate ce se deplasau pe cer ca într-un film mut, punctat doar de şuieratul flăcării cu gaz.
La ora 8:30 luăm micul dejun constând din gozleme, o „clătită” din aluat nedospit, mare căt un cearşaf, împăturită şi împănată cu brănză sărată, menemen şi ceai negru turcesc, sau de măr. Mâncarea este foarte gustoasă şi mai ales menemenul îşi merită toţi banii! Plecăm.
Pentru azi ne-am propus să bântuim zona satului vecin (Cavuşin) şi o întoarcere prin Love Valley. La ora cănd părăsim Goreme e încă ger, dar cerul fără nori promite o zi caldă.
Cavuşinul de azi îşi înşiră casele zidite de-alungul şoselei, însă pentru turişti e interesant cartierul vechi, acum pustiu. Scobit în pereţii înalţi a unei văi ce-şi are obârşia în dealurile roşii din zona Rose Valley, vechiul Cavuşin etalează pe verticală imaginea unui schweizer uriaş, azi pustiu, prin care bântuim nestingheriţi mânaţi de curiozitate. Fiecare deschidere neagră are propriul mister. Cotrobăim cu aparatele foto, incitaţi de peisajul nemaiântâlnit, apoi din „casă în casă” ajungem pe culme dincolo de care privirea scapă într-un „lighean” gigantic, o căldare sau mai bine un vechi golf râmas fără apă din a cărui pereţi înalţi se desprind ace purtând pe creştet lespezi, aidoma statuilor lui Ico din insula Paştelui. Cei trei vulcani ce au erupt alternativ au depus straturi cu culori şi durităţi diferite, ceea ce explică bizareriile geologice din zonă. Dăm ocol pe circumferinţa largă, apoi coborâm din nou în Cavuşin în dreptul unui magazin/atelier de ceramică pictată ce produce artizanat cu specific local.
Pentru Love Valley urmăm din nou şoseaua spre Goreme căteva sute de m, apoi ne abatem spre dreapta la început pe un drum de ţară, apoi direct pe talvegul secat. Deocamdată valea e largă şi puţin interesantă. Ne oprim să luăm prânzul, apoi continuăm în amonte prin peisajul ce devine din ce în ce mai incitant. Dealungul ambilor pereţi ai văii există un nivel de eroziune perfect orizontal, trasat parcă cu laserul. Pe fundul văii, în pliurile capricioase şi labirintice ale versanţilor descoperim ascunse mici parcele cultivate cu viţă de vie, apoi brusc ne apar în faţă, gigantice, ciudatele forme aciculare ce au inspirat denumirea văii. Peisajul mă duce cu gândul la al nostru Ion Creangă cu povestea lui şugubeaţă ...
E amiază şi nici un pic de nor pe cer. Umbrele dure şi pereţii galben-cafenii luminaţi orbitor pun serioase probleme fotografului, dar ne place şi mergem mai departe cu plăcerea de a ne lăsa surprinşi de jocul formelor. Dantelării şi ace. Valea se îngustează şi odată cu această schimbare apare alt peisaj. Acum suntem în lumea canioanelor de mici dimensiuni şi a tunelurilor. Pe porţiuni scurte apa a străpuns patul de cenuşă şi şia croit drum prin tuneluri sinuoase pe care le străbatem încântaţi. Odată cu amurgul urcăm panta abruptă de la obârşia văii. Suntem la marginea localităţii Uchisar. Ultimele suliţe de lumină cad razant pe dealurile roşii de deasupra Cavuşinului şi pe silueta înzăpezită a Ercyasului.
Coborâm pe şosea înapoi în Goreme şi în trecere nimerim la baia turcească. Ne interesăm curioşi care e preţul: de la 35$ în sus. Cam mult aşa că ne întoarcem la pensiunea noastră murdari.
Foto: Michael Gheorghiu & Dorin Chiş
