Mă trezesc devreme, ca de obicei, dar știu că la ora asta afară e ger cumplit și împing somnul până după ora 7. Soare. Mike cu Magda ies în curte la o cafea în timp ce eu mă îndeletnicesc cu bărbieritul. Îl aud pe Mike cum se precipită în cameră și în secunda următoare se dă alarma:
-Kiru, baloane!
E vorba despre zborurile cu baloane cu aer cald, atat de populare în Capadochia. În zonă există 2 sau 3 firme care organizează aceste zboruri pentru turiști, la prețuri cuprinse între 120 și 150 de euro de persoană. Se pleaca din Goreme dis dimineata cu masinile de teren, se umflă balonul apoi urmeză zborul propriuzis (sincronizat cu răsăritul) ce durează cam o oră, aterizarea sărbătorită cu șampanie, recuperarea cu mașinile de teren și eliberarea unui certificat de zbor la sediul firmei organizatoare. Dacă pentru legendarul Anteu desprinderea de pământ ducea la pierderea puterii, pentru noi ascensiunea cu balonul risca să ne lase fără bani așa că ne-am mulțumit să fotografiem doar uriașele picături viu colorate ce se deplasau pe cer ca într-un film mut, punctat doar de șuieratul flăcării cu gaz.
La ora 8:30 luăm micul dejun constând din gozleme, o clătită din aluat nedospit, mare căt un cearșaf, împăturită și împănată cu brănză sărată, menemen și ceai negru turcesc, sau de măr. Mâncarea este foarte gustoasă și mai ales menemenul își merită toți banii! Plecăm.
Pentru azi ne-am propus să bântuim zona satului vecin (Cavușin) și o întoarcere prin Love Valley. La ora cănd părăsim Goreme e încă ger, dar cerul fără nori promite o zi caldă.
Cavușinul de azi își înșiră casele zidite de-alungul șoselei, însă pentru turiști e interesant cartierul vechi, acum pustiu. Scobit în pereții înalți a unei văi ce-și are obârșia în dealurile roșii din zona Rose Valley, vechiul Cavușin etalează pe verticală imaginea unui schweizer uriaș, azi pustiu, prin care bântuim nestingheriți mânați de curiozitate. Fiecare deschidere neagră are propriul mister. Cotrobăim cu aparatele foto, incitați de peisajul nemaiântâlnit, apoi din casă în casă ajungem pe culme dincolo de care privirea scapă într-un lighean gigantic, o căldare sau mai bine un vechi golf râmas fără apă din a cărui pereți înalți se desprind ace purtând pe creștet lespezi, aidoma statuilor lui Ico din insula Paștelui. Cei trei vulcani ce au erupt alternativ au depus straturi cu culori și durități diferite, ceea ce explică bizareriile geologice din zonă. Dăm ocol pe circumferința largă, apoi coborâm din nou în Cavușin în dreptul unui magazin/atelier de ceramică pictată ce produce artizanat cu specific local.
Pentru Love Valley urmăm din nou șoseaua spre Goreme căteva sute de m, apoi ne abatem spre dreapta la început pe un drum de țară, apoi direct pe talvegul secat. Deocamdată valea e largă și puțin interesantă. Ne oprim să luăm prânzul, apoi continuăm în amonte prin peisajul ce devine din ce în ce mai incitant. Dealungul ambilor pereți ai văii există un nivel de eroziune perfect orizontal, trasat parcă cu laserul. Pe fundul văii, în pliurile capricioase și labirintice ale versanților descoperim ascunse mici parcele cultivate cu viță de vie, apoi brusc ne apar în față, gigantice, ciudatele forme aciculare ce au inspirat denumirea văii. Peisajul mă duce cu gândul la al nostru Ion Creangă cu povestea lui șugubeață ...
E amiază și nici un pic de nor pe cer. Umbrele dure și pereții galben-cafenii luminați orbitor pun serioase probleme fotografului, dar ne place și mergem mai departe cu plăcerea de a ne lăsa surprinși de jocul formelor. Dantelării și ace. Valea se îngustează și odată cu această schimbare apare alt peisaj. Acum suntem în lumea canioanelor de mici dimensiuni și a tunelurilor. Pe porțiuni scurte apa a străpuns patul de cenușă și șia croit drum prin tuneluri sinuoase pe care le străbatem încântați. Odată cu amurgul urcăm panta abruptă de la obârșia văii. Suntem la marginea localității Uchisar. Ultimele sulițe de lumină cad razant pe dealurile roșii de deasupra Cavușinului și pe silueta înzăpezită a Ercyasului.
Coborâm pe șosea înapoi în Goreme și în trecere nimerim la baia turcească. Ne interesăm curioși care e prețul: de la 35$ în sus. Cam mult așa că ne întoarcem la pensiunea noastră murdari.
Foto: Michael Gheorghiu & Dorin Chiș
