Pagina Dolomiţi - pagina JURNALE

Înapoi - mai departe >>

    

"Urbana" în Piaţa di Roma

            Cu o „urbana” (autobus local) am ajuns la campingul Dolomiţi (biletul costa 1 euro, deh, preţuri europene!). Am dat o scurta raita prin celelalte două campinguri alăturate (Cortina şi Rocchetta) şi convingându-ne că sunt mai scumpe am rămas la Dolomiţi şi am întins corturile pentru 7,5 euro/persoană/zi +9euro/zi taxă/grup. Am mâncat repede, am înşfăcat aparatele foto şi peste o pajişte înverzită am pornit înapoi spre centrul staţiunii. Cerul nu găzduia nici măcar un norişor şi în lumina puternică cele trei masive ce străjuiesc Cortina (Tofana, Cristallo şi Sorapiss) ni se păreau ireale.

 

În drum spre Cortina. În fundal (stânga) Cristallo, (dreapta) Sorapiss.

            Într-o jumătate de oră am ajuns pe strada pietonală. În piaţeta centrală dominată de un panou de căţărare, câţiva muzicanţi îşi acordau instrumentele pe o scenă improvizată. Pentru început am intrat la o expoziţie de pictură cu peisaje din Dolomiţi, apoi, puţin mai departe la încă una dedicată ghidului şi alpinistului ampezzan Angelo Dibona (1879-1956). Ne-au plăcut amândouă fiindcă intrarea era gratuită, în plus peste tot se ofereau pliante gratuite şi cam nefolositoare.

La expozitie

 

            Principala arteră de plimbare era destul de aglomerată. Oameni bine parfumaţi şi înţoliţi, majoritatea la a doua tinereţe, îmi dădeau fiori cu căţeii lor tip breloc pe care dacă ai fi călcat din neatenţie i-ai fi strivit ca pe-un şoricel. Localnicii, persoane în vărstă, stau pe bănci şi savurează cu ochii închişi razele blânde ale soarelui. Un el şi-o ea din poliţia călare fac deliciul familiilor cu copii mici (micuţii sunt ridicaţi pentru a măngăia caii ţinuţi de căpăstru în timp ce scena se imortalizează foto: fac şi eu căteva poze dar le încadrez prost şi pe ecran nu apare decăt poliţista). Vitrine decorate atrăgător cu butelii de vin, fructe, usturoi, jamboane şi ardei iuţi afişează nişte preţuri nu tocmai pentru cardiaci. Un cilindru cromat cu câteva defecte de material pare să fie aşezat în stradă ca obiect de decor. Multe magazine de articole sportive ... Localitatea este înfloritoare: aproape toate clădirile sunt hoteluri şi pensiuni cu balcoanele doldora de jardiniere supraâncărcate cu muşcate şi panseluţe, pericole reale pentru cei cu carduri sub 1Gb. O cişmea publică ne ostoieşte setea gratuit. Suntem în concediu şi ne place la nebunie să căscăm gura, mirându-ne cum fiecare centimetru pătrat din decor trădează grija unei mâini nevăzute care întreţine şi protejează. Evident la poli opuşi, ne întrebăm noi pe noi ce preferăm: India sau Italia? E prea mult însă, e imposibil să ne decidem!

  

            Seara asistăm la un spectacol de lumină şi magie. Soarele trece dincolo de creasta Tofanei de unde-şi aruncă „laserele” pe cer. Între fotografi strigătul „raze” declanşează aceeaşi efervescenţă ca şi cuvântul „gaze” la arma chimică, însă după o jumătate de oră „laserele” încă îşi mai fac de cap iar noi le întoarcem spatele plictisiţi şi economisim 1 euro luând-o agale spre camping. Prima zi ne-a încântat şi abia aşteptâm să încălţăm bocancii.

"Laserele" Tofanei

foto: Dorin Chiş & Ciprian Trîmbiţaş

                Înapoi - mai departe >>