Pagina Dolomiţi - pagina JURNALE

Înapoi - mai departe >>

 

Dincolo                                                       În fundal, Sorapiss

            Cu chiu cu vai ajungem în şa. Ultima porţiune e aproape o căţărare pe o verticală unde fiecare priză e un loz în plic dar peisajul de dincolo de creastă ne recompensează efortul: chiar sub noi câteva petece de zăpadă perenă stau pitite într-o căldare abruptă dominată de muchii tăioase, ţancuri şi turnuri semeţe iar în fundal, alte şi alte masive. Aninată incredibil în perete, o clădire de piatră destul de huluită aduce dovada luptelor din primul război mondial pe aceste creste. Fotografiem, apoi ne tragem sufletul şi într-un târziu ne luăm inima-n dinţi şi cu multă precauţie coborâm pas cu pas, metru cu metru, porţiunea dificilă până pe grohotiş unde (plăcere mare), facem „schi” pe bocanci.

 

"Schi"

 

            Pe păşune ne oprim să „păşunăm” din rucsaci. În faţă se desfăşoară panorama Sorapissului, vremea e cât se poate de frumoasă şi ignorând orice aspect de planificare o lăţim până ce pe şoseaua de sub noi trece şi ultimul Dolomiti Bus ce ar fi putut să ne ducă la Cortina. De acum chiar că nu mai are rost să ne grăbim şi la pas domol o luăm pe o cărare ce taie serpentinele prin pădurea de zadă. Soarele pune peisajul în contralumină şi prin decorul de poveste coborâm în staţiune scotocind prin tufişurile de zmeură.

Prin pădurea de zadă

            Ziua se încheie în jurul primusurilor. Azi n-a fost nici-o ferrată dar ne-a plăcut traseul, şi mai ales peisajul. Punem acumulatorii la încărcat, trecem pe la duşuri şi căutăm sacii de dormit: mâine vom fi mai matinali!

           

                Înapoi - mai departe >>